ProZ.com translation contests »
Benevolent deception: "The placebo button effect" » English to Romanian » Entry by Andreea Sepi, MCIL (X)


Source text in English

Translation by Andreea Sepi, MCIL (X) (#25039)

Over the course of many years, without making any great fuss about it, the authorities in New York disabled most of the control buttons that once operated pedestrian-crossing lights in the city. Computerised timers, they had decided, almost always worked better. By 2004, fewer than 750 of 3,250 such buttons remained functional. The city government did not, however, take the disabled buttons away—beckoning countless fingers to futile pressing.

Initially, the buttons survived because of the cost of removing them. But it turned out that even inoperative buttons serve a purpose. Pedestrians who press a button are less likely to cross before the green man appears, says Tal Oron-Gilad of Ben-Gurion University of the Negev, in Israel. Having studied behaviour at crossings, she notes that people more readily obey a system which purports to heed their input.

Inoperative buttons produce placebo effects of this sort because people like an impression of control over systems they are using, says Eytan Adar, an expert on human-computer interaction at the University of Michigan, Ann Arbor. Dr Adar notes that his students commonly design software with a clickable “save” button that has no role other than to reassure those users who are unaware that their keystrokes are saved automatically anyway. Think of it, he says, as a touch of benevolent deception to counter the inherent coldness of the machine world.

That is one view. But, at road crossings at least, placebo buttons may also have a darker side. Ralf Risser, head of FACTUM, a Viennese institute that studies psychological factors in traffic systems, reckons that pedestrians’ awareness of their existence, and consequent resentment at the deception, now outweighs the benefits.
De-a lungul anilor, fără prea mare zarvă, autorităţile newyorkeze au dezactivat majoritatea butoanelor de comandă care controlau odinioară semafoarele pentru pietoni din oraş. Hotărâseră că temporizatoarele computerizate funcţionează aproape întotdeauna mai bine. Până în 2004 mai rămăseseră funcţionale sub 750 din cele 3250 de astfel de butoane. Administraţia locală nu a şi demontat însă butoanele dezafectate – atrăgând astfel nenumărate degete în capcana unei apăsări inutile.

Iniţial, butoanele au supravieţuit din pricina costului îndepărtării lor. S-a dovedit însă că şi butoanele nefuncţionale îndeplinesc un scop. Pietonii care apasă un buton au o probabilitate mai mică de a traversa înainte de apariţia omuleţului verde, afirmă Tal Oron-Gilad din cadrul Universităţii Ben-Gurion din Negev, Israel. După ce a studiat comportamentul la traversare, ea a remarcat că oamenii sunt mai înclinaţi să se supună unui sistem care pretinde că ţine cont de inputurile lor.

Butoanele nefuncţionale produc efecte placebo de tipul acesta pentru că oamenilor le place să aibă impresia că pot controla sistemele pe care le utilizează, afirmă Eytan Adar, expert în interacţiunea dintre om şi calculator la University of Michigan, Ann Arbor. Dr. Adar a constatat că studenţii săi concep în mod curent programe software cu buton apăsabil pentru “Salvare” al cărui unic rost îl reprezintă liniştirea acelor utilizatori care nu ştiu că datele tastate de ei se salvează oricum automat. Dacă e să dăm crezare Dr. Adar, este vorba despre o mică înşelătorie binevoitoare menită să contracareze răceala inerentă universului maşinal.

Acesta este un punct de vedere. Cel puţin la traversarea străzii, însă, butoanele placebo ar putea avea şi o latură mai întunecată. Ralf Risser, şeful FACTUM, un institut vienez ce studiază rolul factorilor psihologici în sistemele de gestionare a traficului, estimează că perceperea existenţei lor de către pietoni şi resentimentele ce se nasc ca urmare a inducerii în eroare depăşesc de acum beneficiile.


Discuss this entry