Există un punct comun între erotism şi drogurile ce provoacă dependenţă: plăcerea coercitivă, privită de unii complice, iar de alţii nu. Astfel, din vremuri imemoriale, oamenii au tot încercat să se bucure de erotism fără să se lase distruşi de el. Putem defini societăţi umane şi religii după felul în care reuşesc să gestioneze această dilemă. Poligamie, monogamie şi refulări, monogamie şi relaţii extraconjugale, monogamie şi prostituate, monogamie în serie. Ca să nu mai vorbim de soluţiile individuale foarte ingenioase, dacă nu disperate: Victor Hugo şi uşa sa ascunsă într-un perete al biroului, prin care primea câte o fată în fiecare zi. Flerul cu care Auden găsea amanţi în fiecare oraş. Picasso, care a refuzat pur şi simplu, atunci când soţia şi amanta i-au cerut să aleagă între ele. Şi, bineînţeles, nu putem trece peste autoflagelare. Însă probabil, atunci când te trezeşti cu o viaţă în culori stridente, dar şi plină de chinuitoare complicaţii, lucrul la care trebuie să te gândeşti este că erotismul nu a fost inventat pentru tine, şi probabil nici măcar pentru a perpetua specia, ci pentru distracţia unei divinităţi. Nimic nu ne dă ocazii mai multe de excitare şi anecdote precum erotismul. De aceea îl şi găsim ca subiect al atâtor scrieri. Oh, ce se mai împingeau zeii în lojele cerului ca să vadă mai bine spectacolul trădării Elenei! La fel, prietenii tăi asistă la un spectacol, căci câte şuete nocturne n-au fost însufleţite de povestea pripeţiilor tale.

La graniţa dintre istorie şi mitologie, Ulise, vicleanul care cade mereu în picioare, a fost primul care a învăţat cum să le joace un renghi zeilor. Şi poate cea mai reuşită şmecherie a lui a fost să se lege cu sfori de catarg înainte să poată auzi cântecul sirenelor. Sunt unii care se delectează să stea lângă balustradă, chiar să cerceteze depărtările. Dacă nu eşti unul din ei, alege-ţi catargul, găseşte sforile care ţi se potrivesc: sportul, munca asiduă, burlăcia petrecută lângă cartea de rugăciuni... Însă sforile cele mai bune şi mai dure le vei găsi probabil în casa de la periferie, cu nişte copii neascultători şi o femeie care nu lasă praful să se aşeze bine.